Pagini de iarnă

Revelion la Prisacani

Istorii incepute...de prisăcăneni

„În ziua de 4 februarie, Gheorghe Gh. Constantinescu (administratorul moșiei Flămânzi), s-a întâlnit la iarmarocul din Flămânzi cu mai mulți locuitori din comuna Frumușica, cărora le-a spus că pe ziua de 8 februarie să se adune în ograda administrației moșiei Flămânzi pentru a face cu ei învoielile agricole pentru vara anului curent.

În noaptea de 7-8 februarie, le-a făcut cunoscut prin vătăjei și feciori boierești a se aduna pe ziua de 8 februarie. În ziua de 8 februarie s-au adunat la Primăria comunei Flămânzi, de dimineață, 400-500 de locuitori și o parte din comuna Copălău și alte sate ce cad pe teritoriul moșiei Flămânzi cu anexele ei. Între orele 10 -11 a trecut pe dinaintea primăriei Gheorghe Gh. Constantinescu, administratorul, cu trăsura, la administrația moșiei; ajunși aice, după ora 12 p.m., li s-a comunicat că „nu este aici, ce a plecat la cumnatul său C. Ciornei, secretarul primăriei, la masă…”; țăranii s-au sfătuit să-l aducă cu forța; pe la orele 13 și jumătate, Ciornei pleacă de acasă înspre primărie; locuitorii i-au spus să-l cheme; „sătenii erau foarte mulți adunați în drum, înaintea porții”; un locuitor s-a dus să-l cheme afară; apoi s-a dus un altul, care amenință că, „dacă nu iese afară să vorbească cu ei, îi devastează casa (casa secretarului Ciornei) și îi dau foc”;

Gheorghe Gh. Constantinescu a ieșit spunând că va veni arendașul Fischer pentru a încheia învoielile; unii au ripostat, că „dacă e administrator, pentru ce i-a chemat să stea flămânzi toată ziua”; unul din ei, Ioan Dumitru Dolhescu,din Prisăcani, l-a smucit de pe cerdac și apoi alții, pentru a-l aduce cu forța la primărie; Ioan D. Dolhescu susține că Gheorghe Gh. Constantinescu l-a lovit pe dânsul cu o piatră în ochi. Grigore Th. Roman Grosu, Trifan Th. Roman Grosu-ambii din Prisăcani-și pe urmă cu toții l-au maltratat foarte grav cu bețele în cap, Gheorghe Gh. Constantinescu având incapacitatea de lucru 15 zile după certificatul medico-legal. După ce l-au maltratat pe Gheorghe Gh. Constantinescu, s-au dus o parte din ei în ograda administrației moșiei, pentru a-l găsi pe contabilul moșiei, pentru a trata cu domnia sa și negăsindu-l, au luat la goană pe doi evrei.

Cancelaria moșiei n-au devastat-o. S-a cerut ajutorul armatei în ziua de 4 martie. Ni s-au trimis două escadroane de cavalerie în Hârlău; azi se află 1 batalion din Regimentul 13 „Ștefan cel Mare” în Hârlău, 1 escadron din Regimentul 8 Călărași la Deleni, 1 la Târgu Frumos, 50 vânători din Batalionul 8 la Cristești, pentru a-i împiedica pe răzvrătiții din comuna Bălușeni ce voiau să vie la Cristești, și o companie de 180 de oameni în comunele Tudora și Poiana Lungă, pentru a-i împiedica pe răzvrătiții din plasa Siret și județul Suceava ce încercau a răscula aceste două comune”

Oricat de continuatori şi inovatori am fi, mai tot timpul uitam anumite detalii ce pot schimba drumul si cursul faptelor.La noi in sat tocmai asta s-a intamplat,nimeni nu vrea si nu gandeste la a scrie istoria satului. Am vizitat satul ca un simplu turist,cautand file scrise de trecut,n-am gasit.Singurul loc unde se pot citi pagini de trecatori prin sat e cimitirul. Cimitirul,locul unde te simti copil,nepot si...si parca nu iti doresti sa ajungi niciodata batran. Insa,prin noi, toamna trece iar,cararile devin iar linistite...si istoaria noastra va ramane nescrisa.

Despre Prisacani

Prisacani,dupa vreo...cinci ani

Am venit la Prisacani,dupa vreo...cinci ani si l-am gasit impanzit de ruginiu si toamna,cu un cer batran si fara ploaie albit de panzele paianjenilor in zbor peste gradinile pe unde
batrani indoiti de munca inca mai cara sfarsitul de vara in spate chiar daca toamna ii urmeaza pe drumurile batucite .
Pietre si frunze laolalta , miresme de struguri si gutui,lipsurile de ploi ce lasa frunzele sa oboseasca prin santuri in timp ce carutele incarcate cara campurile acasa,in sat.Un soare vesnic, parca invatat sa apuna in acelasi colt de padure,acolo sus pe dealul impadurit ce ii reflecta apusul in casa veche a bunicii din deal.E parca un altfel de toamna , nu seamana cu cele trecute, de atunci,cand traiam intrun sat plin de nepoti si bunici.

Satul Prisacani-online

De multe ori am cautat dovada istorica care sa ateste vechimea Prisacanilor incercand sa arat puterea si frumusetea victoriei unui sat care ar fi trebuit sa dispara daca Miletinul era oprit la Prajeni,in fundul Cioroganilor unde, inca se mai pastreaza marturia unei gandiri bolnave a timpurilor comuniste.Insa toate au trecut si biserica veche ce fusese construita din lemn de acel boier Nicolae e la locul ei adunand fostii proprietari si nepotii acestor locuri.
Despre vechimea si aparitia satului nu se cunosc date precise, pentru ca nu s-au gasit documente care sa ateste momentul aparitiei lui,primele izvoare semnalate sunt asezate undeva in jurul anului 1400 dar autoritatile de azi nu le-au considerat atestatoare de vechime insa,si este de retinut in aceasta privinta,faptul ca autoritatea orasului Flamanzi recunoaste ca satul Prisacani este cea mai veche asezare din zona administrativa.
Cercetarile arheologice efectuate in zona si consemnate in mai multe scrieri de specialitate aparute, au scos la iveala vestigii care confirma in mod incontestabil existenta vietii umane din vremuri indepartate in vatra satului vechi(Ciorogani) cat si in imprejurimile imediate,datorita eroziunii puternice din timpul ploilor a fost scos la suprafata un material arheologic apartinand epocii neolitice asemenea puncte arhelogice au fost descoperite in dealul Ciurari,Cotu Beicului,Ciorogani.